Egoism sau Amor Propriu?

De câte ori nu simțim nevoia să fim singuri și chiar ne dorim totul numai pentru noi. Eu simt asta des în ultimul timp (ultimii doi ani mai exact) și stau să mă gandesc dacă e vorba de egoism?! Dar azi-noapte am avut o “revelație”, gen “Eureka“! Eram în pat și mă uitam la un film, iar privirea mi-a căzut pe fereastră și luna în splendoarea ei mă veghea. Am fost distrasă de la film de această priveliște, simțeam că mi-am găsit un prieten foarte bun, că pot vorbi orice cu Luna care mă asculta neclintită și toată atenția ei o păstra pentru mine, simțeam că e a mea, iar “revelația” s-a întâmplat! Nu e vorba de egoism, sau de introvertism, e amorul propiu care îți dă forța și încrederea de care ai nevoie să te simți bine în pielea ta, să te accepți și chiar să te iubești…să te bucuri de lucrurile mărunte ale vieții cotidiene și asta o poți face și singur. De multe ori am stat singură zile întregi cu oameni necunoscuți și am învățam că mă pot bucura de viața și în acest fel pentru că eu sunt cea mai importantă! După cum spunea Voltaire, “Paradisul este unde sunt eu”, iar cine spune că se gândește întâi la alții și apoi la persoana lui/ei, este un mincinos și ipocrit. Nu mi-e frică să-mi susțin punctul de vedere că oricum așa e firea umană și probabil așa e normal să fim. Nu am spus ca trebuie să facem rău celor din jurul nostru ca nouă să ne fie bine…dacă poți face un bine, fă-l și nu îl reproșa, dacă ai ocazia să faci binele pentru tine e normal din nou să îl faci. Analizând totul, cel mai important e să nu faci rău ca să te poți simți bine în interior (cine îl are), pentru că rațiunea și sentimentele ne coordonează viața (în proporții diferite la fiecare dintre noi).

Amorul propiu este sentimentul de care mă bucur foarte mult la fel ca și sentimentul iubirii față de familie și prieteni…

Asigurarea calității învățământului ?!?!?!

Ironic, la Facultatea de Istorie, Geografie și Relații Internaționale, specializarea Relații Internaționale și Studii Europene, se intâmplă să am un curs de Asigurarea și certificarea calității  și nu știu cu ce m-ar ajuta pe mine asta în domeniul de relații internaționale. Pe lângă acesta mai am și alte 2-3 cursuri care țin categoric de altă specialitate… doar 2 materii din domeniul nostru sunt prezente in curicula de învățămân universitar (și la unu din ele, vorba românului, “frecăm menta” ) și uite așa ne așteptăm să fim oameni de calitate.

DA domnilor profesori si cei sus puși, învățământul în România este jalnic, nu am să caut acum vinovatul, pentru ca nu există doar unul singur și studenții sunt dezinteresați, dar mai suntem pe ici pe colo unii care vrem să facem ceva, iar dacă am ales să studiem Relații Internaționale și Studii Europene, atunci să o facem. Avem și profesori (2,3) care pot și fac diferența între noi, pentru ca suntem diferiți, să nu mă înțelegeți greșit, nu am spus că nu suntem egali, (în fața legii, de fapt și aici e discutabilă treaba, dar suntem în fața Lui Dumnezeu și chiar dacă unii nu sunt de acord cu mine, nu am să folosesc niciodata o altă  formulare a Zeității Supreme, fiecare este liber să Îl numească cum vrea) dar unii vor să se transforme, să evolueze, sa se redescopere și nu să rămână doar la un singur nivel al vieții, sau să se plafoneze. Din păcate eu asta simt că fac la noi la facultate. Am și eu partea mea de vină, mai ales când știu că pot mai mult, dar sunt și revoltată pe sistem și deocamdată chiar nu am cum să îl schimb, pentru că în alte locuri chiar se poate să fie totul organizat și toată lumea să coopereze la bunul mers al societății.

Avem nevoie de reformarea învățământului! de fapt a statului. Acuma mă distrează cum Domnul nostru Președinte Traian Băsescu, după un nou mandat câștigat (numai dânsul știe cum), iese în fața lumii cu declarații despre reforme , poate se crede un mic Alexandru Ioan Cuza  )))) totuși să-l vedem la treabă că dacă nu… oricum nu îi putem face nimic, de canditat nu mai poate pentru un al treilea mandat, de bătut nu avem cum, așa că va las pe voi să-mi dați ideei cum am putea să-l pedepsim dacă nu își duce la îndeplinire promisiunile.

I`m “blogged”

DA! Mi-am făcut blog. De ce? Nici eu nu știu încă, dar îmi voi da seama pe parcurs. Știu că vreau să-mi creez o lume a mea. Să nu credeți că nu mă pot integra în aceasta în care trăim, dar simt că vreau și altceva, sau mai degrabă să o schimb pe aceasta…sună ideal, dar nu e imposibil, totul depinde de noi. Cu toții vrem sa fim perfecți și ne dorim să trăim într-o lume perfectă (chiar dacă ce este perfect pentru mine, nu este perfect și pentru tine…uite așa am descoperit și ambiguitatea acestui cuvânt), în care să fim stăpâni, să avem puterea după care cu toții tânjim. Machiavelli  spunea în capodopera sa “Principele” că “Mijlocul prin care poți să cucerești puterea, este de a fi priceput în aceasta și de a o practica”. Oare așa o fi?? Se poate ca puterea să fie învățată, furată, cumpărată, dobândită, sau ne naștem cu ea? Iar când o practicăm o facem bine-pozitiv, sau bine-negativ, deoarece mai marii “puternici” din istorie au folosit-o negativ de cele mai multe ori și au schimbat lumea, de ce? Iar cei care o folosesc bine-pozitiv nu au putut face mare lucru. Este un fapt real, pe care îl știm și îl simțim cu toții, dar evităm să îi apreciem pe cei răi cu putere pentru că nu este moral…ce știm noi despre moralitate din moment ce îi votăm (în țările democratice, cel puțin așa vrem să credem ca România este o democrație), îi susținem, sau îi lingușim pe față. Asta nu e moralitate și m-am convins că toată lumea minte și toți la un moment dat suntem ipocriți. De multe ori fără să vrem, dar așa e firea  umană…nu vreau să par categorică și nici nu am să mai lungesc acest subiect, nu acum, că doar e cuvântul meu de “welcome”.

Sper să mă țin de proiectul blog, chiar dacă nu îmi place să scriu la calculator, ( prefer mii de pagini cu mâna, simt că e mai uman) dar toată lumea o face și cum ziceam mai sus, chiar sunt integrată în societate/lume/sistem.

P.S. Blog-ul va fi probabil bilingv…mă mai ia inspirația și în English )